Apreciat inca din Antichitate pentru valoarea sa terapeutica, alunul este cunoscut astazi ca planta medicinala datorita calitatilor sale energetice, tonifiante, nutritive si digestive. Se gaseste in padurile mixte din toata Europa, Asia Mica si Caucaz, iar in tara noastra creste spontan in paduri, dar se cultiva si in gradini.
Datorita continutului bogat in vitamine si minerale, alunele de padure au o valoare calorica si energetica mare, foarte apropiata de cea a carnii, dar sunt mai digerabile si au o toxicitate mult mai mica spre deosebire de aceasta. Sunt o sursa importanta de aminoacizi, stimuleaza cresterea copiilor si sunt un excelent tonifiant al sistemului nervos.
Specialistii le recomanda pentru neurastenie, stari stresante si depresie. Persoanele care consuma alune nu fac nevroze avansate, deoarece se asigura concentratia de potasiu necesara pentru odihnirea creierului si activeaza neuronii scoartei cerebrale si centrii implicati in relaxarea psihica.
In plus, alunele vindeca anemia si ajuta persoanele aflate in convalescenta, contribuie la intarirea capacitatii de concentrare si sunt foarte bune in alimentatia sportivilor sau a persoanelor care depun constant efort fizic.
Fructele alunului de padure au si efect depurativ, antiparazitar si emolient. Pentru eliminarea viermilor intestinali este indicat uleiul de alune, obtinut prin presare la rece, din care se ia cate o lingurita dimineata si seara, timp de 15 zile. In aceeasi doza este foarte util si pentru scaderea tensiunii si tratamentul infectiilor respiratorii. Este recomandat pentru diabet si pietre la rinichi, boli pulmonare, afectiuni ale ficatului, tulburari de menopauza si ale ciclului menstrual, precum si pentru impotenta si hemoroizi.
Prin continutul lor bogat in vitamine si minerale, alunele mentin sanatatea sistemului cardiovascular: intaresc celulele vaselor coronariene si miocardice, scad riscul de infarct, stimuleaza inmultirea celulelor sanatoase si regleaza nivelul colesterolului. Totodata au actiune antivirala, anticanceroasa, stimuleaza activitatea ganglionilor limfatici si favorizeaza productia de interferon a celulelor imunitare. In acest sens, specialistii considera ca la un consumator de alune leucocitele producatoare de interferon isi intensifica activitatea de aproape 25 de ori, iar cancerul aflat in faza incipienta poate remite.
Si frunzele alunului sunt utilizate in scop medicinal. Acestea au proprietati vasoconstrictoare, astringente, antihemoragice, antiinflamatoare, cicatrizante si dezinfectante. Sunt tonifiante venoase, utile pentru tratamentul varicelor si al umflaturilor picioarelor, mai ales sub forma de infuzie, ce se prepara din 20 g frunze uscate la un litru de apa clocotita. Se lasa la macerat opt ore, se strecoara si se beau doua ceaiuri reci pe zi. Tot pentru afectiuni circulare se pot folosi spalaturi locale si comprese cu un decoct obtinut din 25 g frunze si un litru de apa rece, ce se fierb 20 de minute la foc domol si apoi se strecoara.