Aditivii alimentari sunt substante utilizate, in mod normal, ca ingrediente. Sarea, zaharul si otetul sunt substante nelipsite euridin mancarea noastra. Nu sunt periculoase si fac preparatele mult mai apetisante. Dar, in ultimii 30 de ani, in continutul multor produse alimentare au aparut substante chimice, de sinteza, uzitate, mai cu seama, in industria alimentara. Aceasta categorie de substante artificiale sunt extrem de nocive si induc multe boli grave. Denumirea lor este formata din litera "E" si un indice compus din trei cifre. "Eurile"- cum au fost codificate pe plan international substantele chimice introduse in alimente, au fost astfel botezate tocmai pentru a ascunde cumparatorilor denumirea substantelor obtinute artificial. Sub motivatia "tehnica" a folositii unei denumiri care sa nu fie dependenta de multitudinea limbilor de circulatie internationala, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul si de a-l determina sa cumpere produse ambalate atractiv, dar foarte nocive.
Euri al caror consum nu este recomandat:
E102 - Tartrazina: colorant, galben, artificial, azoic.
E110 - Galben portocaliu: colorant, portocaliu, artificial, azoic.
E120 - Cosenila, acid carminic, carmin: colorant, rosu, natural, de origine naturala.
E123 - Amarant: colorant, rosu, azoic, artificial.
E124 - Rosu ponceau, rosu cosenila: colorant, rosu, azoic, artificial.
E127 - Eritrozina: colorant, rosu, artificial.
E151 - Negru brilliant, negru: colorant, negru, azoic, artificial.
E154 - Brun: colorant, brun, azoic, artificial.
E155 - Brun, brun chocolat, brown: colorant, maro, azoic, artificial.
E284 - Acid boric: conservant artificial.
E315 - Acid erithorbic, acid izoascorbic.
E316 - Erithorbat de sodiu: antioxidant artificial.
E385 - Etilen diamina tetraacetat de calciu disodiu: antioxidant si sechestrant artificial.
E512 - Clorura stanoasa: antioxidant, stabilizator de culoare, artificial.
E999 - Extract de quillaia: spumant natural din coaja copacului quillaia.
E1520 - Propilen glicol: agent de umectare, indulcitor artificial obtinut din petrol.
E310 - un antioxidant artificial, perturba absorbtia fierului, provoaca iritatii gastrice sau ale pielii si poate creste riscul de cancer.
E311 si E312 - ataca sistemul nervos.
E330 - acidul citric sau sarea de lamaie afecteaza aparatul bucal si provoaca aparitia cariilor.
E220 - dioxid de sulf are potential toxic si impiedica asimilarea vitaminei B.
E338-341, E407, E461, E463, E465 si E466 - provoca boli digestive
Cele mai periculoase sunt: E123, E131, E211, E213, E214, E215, E216, E217, E239, E621, E950, E951, E954.

Eurile fac parte din tehnologia de ucidere in masa a secolelor XX-XXI

Studiile recente au aratat ca, la nivel mondial, aditivii chimici reprezinta a treia cauza a mortalitatii, pe primul loc fiind consumul de droguri si de medicamente si urmand apoi accidentele de circulatie.
Un aditiv este o substanta care se adauga in produsele alimentare, cosmetice, farmaceutice etc., pe parcursul procesarii lor, cu scopul de a conserva, stabiliza, ameliora sau modifica anumite calitati ale produsului (textura, consistenta, gustul, culoarea, mirosul, aspectul, echilibrul bazic etc.), ori care serveste altor functii tehnologice legate de produsul respectiv. Se estimeaza ca, in ultimii ani, o persoana consuma anual, in medie, intre 8 si 10 kg de aditivi.
Industria farmaceutica ar da faliment daca doctorii ar admite ca medicamentele sunt toxice; ca ele nu vindeca, ci imbolnavesc, nu aduc la viata, ci produc un genocid fara precedent. La fel, marile corporatii alimentare ar inceta folosirea la scara industriala a aditivilor si ar disparea complet, daca agentiile responsabile de protectia consumatorului ar admite ca acestia sunt extrem de nocivi si provoaca boli grave. Dar „ei” ne fac sa credem ca noi suntem de vina, fiind sensibili la anumite substante, si nu ei, care au contaminat toate alimentele cu substante otravitoare.Aproape 70.000 de substante chimice ne intoxica in fiecare clipa
Cercetari recente din Europa si SUA au descoperit ca, la ora actuala, tehnologiile moderne folosesc aproape 70.000 de substante chimice, iar numarul lor creste anual cu alte aproape 2.000. Rezultatele acestor studii au aratat ca in sange au aparut in ultimele decenii intre 120 si 160 de substante chimice xenobiotice, care nu au existat inainte. Un numar mare din aceste substante sunt cancerigene, mutagene sau teratogene.
Majoritatea lor se gasesc in mediul nostru cotidian! Putem sa evitam otravirea corpului nostru cu aceste substante, folosind, pe cat posibil, alimentele cele mai putin poluate. Un studiu s-a realizat pe un lot de voluntari, carora li sau analizat probe de urina si sange. S-au descoperit urme de plumb, mercur si alte metale grele, solventi pe baza de clor, insecticide, pesticide, ftalati etc. in organismul copiilor exista o cantitate dubla din aceste substante.
Industria agroalimentara geme de invazia fara precedent a substantelor chimice, si ne „serveste” pana in prezent aproximativ 10.000 de aditivi, care se folosesc in produsele alimentare, cosmetice si farmaceutice. Dintre acestia, doar un numar foarte mic este mentionat pe etichete. Cei mai periculosi sunt indulcitorii artificiali, colorantii, conservantii si intensificatorii de gust. Din nefericire, nu prea mai exista produse care sa nu contina aditivi.
Cu cat sunt folosite mai multe tipuri de aditivi intr-un singur produs, cu atat el este mai periculos, efectele nocive ale aditivilor potentandu-se sinergic. Urmarile sunt catastrofale pentru sanatatea noastra. Castigurile sunt de partea industriei alimentare, iar ulterior, de partea industriei medicale, careia ii va reveni rolul de a ne „trata” de bolile „inoculate” de confratii lor chimisti din alimentatie.
in concluzie, consumand alimente preparate industrial („garnisite” cu aditivi din abundenta), ne incarcam fiinta cu reziduuri chimice care ne intoxica organismul! Trupul nostru devine astfel un depozit de substante nocive – de aici, explozia generalizata de alergii, de cazuri de scadere a imunitatii, de maladii autoimune si inflamatorii, de tumori, limfoame si cancere.

„Argumente“ pentru folosirea aditivilor chimici
Deoarece doar 1-2% dintre aditivi se folosesc in scopul conservarii, restul de aditivi nu isi justifica prezenta in alimente. in realitate, marea majoritate a aditivilor alimentari se utilizeaza pentru „cosmetizarea” hranei: pentru a conferi produsului o culoare atragatoare si apetisanta, pentru a masca printr-o aroma sintetica lipsa ingredientului natural, pentru a conferi un gust intens si irezistibil, pentru a crea o textura cat mai apropiata de cea naturala. Fara aceasta puzderie de aditivi, ar disparea o mare varietate de produse din industria alimentara, care, oricum, din punct de vedere nutritiv, sunt aproape nule.
Un argument penibil, folosit de producatori, pentru prezenta aditivilor in medicamente, este acela ca ei exista in cantitati mai mici decat in produsele alimentare. Fals: ei sunt in cantitati „mai mici”, dar suficient de toxice ca sa creeze efecte secundare sau adverse, uneori nebanuit de grave pentru sanatate! Din pacate, oamenii folosesc tratamentul alopat, adica apeleaza la sistemul clasic cu substante chimice, fara sa isi imagineze ca simplul act de a inghiti substanta activa chimica dintr-un medicament constituie un fenomen de „otravire”. in plus, medicamentele sunt pline de aditivi (indulcitori artificiali nocivi, coloranti, conservanti si alti excipienti etc.), care produc efecte toxice, uneori agravand chiar tulburarile pentru care au fost prescrise.
Un alt argument mincinos pentru folosirea aditivilor este acela ca ei se utilizeaza in cantitati atat de mici, incat sunt inofensivi pentru sanatate. Fals! Acest lucru nu poate fi considerat valabil nici macar pentru aditivii care au o actiune toxica reversibila asupra organismului uman. Ca sa nu mai vorbim de aditivii extrem de toxici, care genereaza mutatii genetice si cancer!

Despre efectele toxice ale aditivilor

Fiecare aditiv trebuie sa fie supus unei proceduri de evaluare toxicologica. Pentru ca studiile sunt insuficiente si incorect realizate, efectele aditivilor asupra sanatatii umane sunt descoperite ulterior aprobarii lor pe piata, in cabinetele medicale sau in spitale, iar avertismentele apar si mai tarziu, in lucrarile de specialitate!
Efectele nocive ale aditivilor asupra sanatatii nu apar imediat, decat in cazul reactiilor alergice. Acesti ucigasi tacuti, aditivii, se acumuleaza gradat in organism, grabind aparitia cancerului, a bolilor cronice, degenerative, autoimune sau genetice.
O alergie alimentara este o reactie nedorita a sistemului nostru imunitar la un aliment sau la un component alimentar. Alte reactii pot fi otravirile si insuficientele enzimatice, care impiedica o buna asimilare a anumitor componenti alimentari. Conform Autoritatii Europene de Securitate Alimentara (European Food Safety Agency – EFSA), este imposibil de stabilit cu exactitate riscul de reactii alergice in cazul unei substante.
Numarul cazurilor de cancer ia din ce in ce mai mult amploare si in Romania, si se estimeaza ca va fi boala mileniului al III-lea. Aditivii mutageni nu numai ca dauneaza cromozomilor si codului genetic: ei pur si simplu distrug celulele vii. Aditivii teratogeni prezinta un pericol imens pentru fat, in perioada imediat urmatoare conceptiei si in timpul sarcinii.
De-a lungul timpului, s-a constatat cu regret ca dovedirea toxicitatii unui aditiv nu este o garantie ca acesta nu va mai fi folosit ulterior. Cel mai bun exemplu in aceasta directie este cazul indulcitorilor artificiali (zaharina, aspartam, ciclamati etc.), a caror toxicitate a fost dovedita prin numeroase studii si, cu toate acestea, ei continua sa fie utilizati, in ciuda protestelor consumatorilor si a organizatiilor de medicina naturista! Totul este de fapt o mare afacere si un cerc vicios, care cuprinde marile corporatii alimentare, institutiile medicale si guvernele.
Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), peste 30% dintre cazurile de cancer pot fi evitate doar prin adoptarea unui regim de alimentatie sanatos. Aceasta inseamna o hrana cat mai naturala, cat mai bogata in legume si fructe; o hrana lipsita de produsele excesiv procesate industrial, care au invadat pietele si care sunt atragator ambalate, dar sufocate de prezenta aromatizantilor, a colorantilor si a conservantilor.

Modul in care ne mint aditivii
Suntem tentati sa inghitim orice; daca aroma si culoarea mancarii propuse ne inspira ceva bun, nu ne mai preocupam de compozitia exacta a alimentului. Dar, ascultand urmatorul sfat: „Cu cat unui aliment i se face mai multa reclama, cu atat mai putin trebuie sa-l consumam”, vom avea cele mai mari sanse de a evita sa mancam „gunoaiele alimentare” ce umplu rafturile supermarketurilor.
Oferit din ignoranta sau dintr-o diabolica premeditare, avizul medicului sau cel al expertului, in ceea ce priveste folosirea aditivilor, calmeaza psihicul nelinistit al consumatorului, care devine astfel un viitor pacient. Pe de alta parte, legislatorul, care ar trebui sa mentina sanatatea si ordinea publica, este de fapt cel care aproba lista de aditivi, otravind populatia.
Sa nu uitam de asemeni ca noi suntem cei care putem alege daca trebuie sa consumam sau sa evitam un produs. O buna documentare ne poate fara indoiala ajuta si scoate din ignoranta, astfel incat sa putem discerne singuri ce calitate are produsul care ni se ofera.
Remediile perfect naturale pot fi folosite cu eficienta maxima in contracararea efectelor nocive ale aditivilor
Regnul vegetal a constituit de-a lungul veacurilor principala sursa de supravietuire pe aceasta planeta, atat in ceea ce priveste alimentatia cat si vindecarea bolilor. La inceputuri, utilizarea plantelor de leac era considerata un act sacru – nu exista nici o diferentiere intre spiritualitate (religie) si vindecare, preotul era vindecatorul sufletului si al trupului deopotriva – fiecare epoca fiind marcata de folosirea unor plante miraculoase.
Ultimele secole au fost marcate in schimb de dezvoltarea chimiei si a produselor medicamentoase de sinteza; aceste sinteze plecau adesea de la formulele unor substante chimice pure, care au fost izolate din plante, insa marea problema a aparut in momentul in care s-a constatat ca substantele respective, destinate vindecarii, de multe ori provoaca alte imbolnaviri sau se acumuleaza in organism ca reziduuri toxice.
Urmarea a fost revenirea la imensa bogatie si intelepciune a naturii, in sanul careia vom gasi mereu remedii pentru toate afectiunile trupesti si sufletesti.
Este necesara constientizarea nocivitatii unor produse din industria alimentara, care, datorita acumularii in timp, au efecte dezastruoase asupra sanatatii. Pentru reechilibrare, dupa aceasta otravire lenta dar sigura de pe urma asa-zisei „hrane moderne”, avem nevoie in primul rand de mijloace prin care imunitatea organismului sa fie refacuta si intarita, precum si de solutii eficiente de purificare interna.

Extrase din lucrarea: ENCICLOPEDIA ADITIVILOR
Informatii indispensabile romanilor inteligenţi si prudenţi, care nu vor sa se lase otraviti cu aditivi, de Gregorian Bivolaru, lucrare recent lansata la Targul de Carte Gaudeamus Bucuresti 2008.